PREZENTARE

Teoria vortexurilor nu este o negare a teoriei newtoniene a gravitației, ci un simplu complement al ei. Teoria newtoniană a gravitației descrie mișcarea corpurilor cerești care constituie sistemul solar (planete, comete, asteroizi) sau alte sisteme cosmice, într-un spațiu vid, complet lipsit de materie. Observațiile astronomice ulterioare au arătat ca vidul este doar un concept mental care nu are corespondent fizic.
De aceea teoria vortexurilor ia în considerare existența materiei interplanetar, precum și o posibilă mișcare globală a acestuia. Comparativ cu teoria newtoniană, în teoria vortexurilor, pe lângă interacțiunea Soare - planetă ( Soare-cometă sau Soare-asteroid), există, de asemenea, o interacțiune între mediu interplanetar și planetă( sau cometă, asteroid, etc). Termenul de corecție suplimentar care exprimă interacțiunea dintre mediul interplanetar și planetă (sau cometă, asteroid, etc ) este dependent de natura corpului ceresc ( densitatea lui), și nu se poate atribui acest termen corectiv unei interacțiuni fundamentale.
Ipoteza de bază a teoriei vortexurilor susține că mediul interplanetar (reprezentat de așa - numita radiație cosmică) are, per ansamblu, o mișcare de rotație în jurul Soarelui, similară cu cea a planetelor și a altor corpuri din sistemul solar. Direcția de mișcare este aceeași ca și mișcarea de revoluție a planetelor, doar că viteza rotatorie a materiei interplanetare este mult mai mare.
Argumente în favoarea ipotezei de mai sus :
-Mediul interplanetar nu este un vid așa cum este prezentat de alte teorii ale gravitației, ci dimpotrivă, are caracteristicile unui fluid ideal ( densitate 10exp (-21 ) - 10exp (-22 ) g/cm3 ) ;
- la nivelul suprafeței Pământului se înregistrează un flux de particule provenite din mediul interplanetar cu o frecvență de aproximativ 1 particle/cm2/min/steradian;
-temperatura din coroana solară este de peste 1.500.000 K, cu toate că temperatura la suprafața Soarelui nu depășește 6000 K, iar în fotosfera se diminuează la 4500 K. Desigur, trebuie să facem deosebirea între temperatura cinetică (ce caracterizează mișcare componentelor unui gaz în coroana solară) și cea termodinamică (la nivelul fotosferei). Însă această variație a temperaturii cinetice a gazelor și diminuarea acesteia în raport invers proporțional cu distanța față de coroana solară poate fi descrisă cu ajutorul modelului fizic "vortex cu nucleu" din mecanica fluidelor; temperatura mediului interplanetar continuă să scadă pe măsură ce ajungem la orbita Pământului și în continuare pe măsură ce ne îndepărtăm de el; de asemenea rotația Soarelui este similar cu rotația oricărui corp ceresc solid și aceasta poate fi dedusp din persistenșa petelor solare la nivelul suprafeței lui.
Comportamentul cometelor ( forma orbitelor, fragmentarea cometelor și mișcare după fragmentare, formarea cozilor cometare, accelerația particulelor în cozile cometare, formarea de curenți meteoritici) poate fi atât cantitativ cât și calitativ descris luând în considerare ipoteza sus menționată;
- efectele pe care relativitatea generală le atribuie unor ,,ecuații matematice”pot fi descrise simplu luând in considerate interacțiunea suplimentară între obiectul cosmic examinat și a mediului interplanetar;
- alte efecte observabile inexplicabile de actualele teorii ale gravitatiei cum ar fi miscare de expansiune - contracție a corpsurilor cerești poate fi explicată simplu și intuitiv în teoria vortexurilor.